Terente Butufei este un stâlp al societăţii. O spune de fiecare dată celor cu care intră ocazional în discuţie, evident, după ce remarcă plin de năduf: ” Of, nu ne mai dă Dumnezeu ploaie…!”. Este agent de pază şi protecţie şi pentru nimic în lume nu ar slăbi vigilenţa în timpul programului. Din când în când mai iese la o bere şi povesteşte colegilor fragmente din viaţa lui de familist. Deşi locuieşte într-o localitate rurală din Ţara Românească, are un puternic accent moldovenesc şi se exprimă precum un vajnic păstor de mioare. N-ar dori să aibă probleme familiale, aşa că îî dă bip-uri soţiei din când în când, ca să vadă unde e (…??!!!)
- Păi, s-o vezi pe nevastă-mea cum face tot ce-i zic, începe Terente să povestească. Dacă mergem la nuntă, ştie cum să se poarte… Hai să zicem că o invită unu’ la dans şi e flăcău neînsurat, mai treacă-meargă, dar dacă vine unu’ însurat, o las să danseze, apoi îi zic:
- Maricica, ia vino tu încoace un pic !
Ea se trage deoparte şi pleacă capu’. Ştie ea ce păţeşte când ajungem acasă. Îi dau omor. Băi, să fie mă-sa a dracu’, abia la al patrulea pumn o dobor. I-am scos dinţii din gură, da’ tot io i-am dat bani să şi-i pună la loc, că trebuie să aibă cu ce mânca covrigi de Crăciun. Când iau salariul, aduc plasele cu mâncare şi-mi găteşte tot ce vreau. Şi mă ştie a dracului de frică…
Terente se şterge cu podul palmei la gura plină de spumă de bere. Apoi scoate de la centură staţia de emisie-recepţie şi dă o comandă numai de el ştiută.
- E un cod, tată, să nu înţeleagă tot prostu’, explică foarte ţanţos Terente.
Îşi aduce aminte de Maricica, scoate mobilul şi-i mai dă un bip.
- Să mă ştie de frică ! De câte ori sună telefonul, să vadă pumnu’ ăsta.
Mulţumit că şi-a făcut demonstraţia de forţă, Terente pune telefonul în husa de la centură şi priveşte lung spre două fete sprinţare. Clipeşte foarte des, se uită intrigat la ele şi zice:
- Bagaboantilii dreacu’, cu sapa n-aţi şti să daţi, da’ să vă despuiaţi când mergeţi pe stradă, vă pricepeţi, ‘tu-vă muma-n cur !
Priveşte discret către şliţ, îşi aranjează uşor buzunarul şi înghite în sec. A trudit destul pentru ziua de azi. Ceasul arată fix ora de plecare acasă. Îşi ia rămas bun de la colegi.
- Fraţilor, io mă duc la nevastă. Voi sunteţi flăcăi, nu vă dă nimeni pe uşă afară.
- Nea Terente, da’ nu-i mai dai bip ? Că aşa se face, bre…
- Acu’ nu-i dau. Hai, vă pupă tata !
Şi Terente dispare în norul de praf de pe uliţă.
Etichete agent de pază, bip, bărbat adevărat
