Zile de vacanţă

Magdalena se trezeşte în fiecare zi la ora 9.00. Doar când e în vacanţă. Micul dejun constă într-o porţie de cereale cu lapte. Se dă jos din pat să îşi verifice mail-ul. Nu a primit niciun mesaj. Nici pe hi5 n-a mai adăugat cineva vreun comentariu la profilul ei. Singurele comentarii sunt făcute de prietena ei, Tatiana. Poate ar fi bun un joc de strategie. Naşpa, nu e deloc cool… Poate un film descărcat de pe torent ? N-are chef. Ce plictisitor… Magdalena nu are ce să facă. Se plictiseşte îngrozitor. Bine că mai există îngheţată în frigider. Dar o cuprinde lenea. Să meargă până la bucătărie după o linguriţă, e prea mult pentru ea.

- Ce naşpa, ce plictiseală !, exclamă dezamăgită Magdalena.

Poate mai pe seară iese în oraş cu Tatiana. Poate o vede şi pe ea un băiat. În fiecare seară iese,  dar toţi porcii ăştia de băieţi cu fiţe în cap se uită în altă parte. Sunt nişte tâmpiţi. N-au ochi pentru ce este frumos. Nu observă şi ei cât a trudit Magdalena la unghiile de la picioare, nu văd ce decolteu frumos are bluziţa cea nouă. Parcă i-a orbit cineva. La ora 22.00 trebuie să fie în casă. Face un duş, apoi merge la culcare, că aşa vor părinţii. Nu adoarme niciodată mai devreme de 12 noaptea. A început sezonul de filme poliţiste. Şi dacă o întreabă cineva ce s-a întâmplat în film, spune că nu-şi aduce aminte decât de două scene de dragoste. Plictisitoare şi ele.

Terente Butufei

Terente Butufei este un stâlp al societăţii. O spune de fiecare dată celor cu care intră ocazional în discuţie, evident, după ce remarcă plin de năduf: ” Of, nu ne mai dă Dumnezeu ploaie…!”. Este agent de pază şi protecţie şi pentru nimic în lume nu ar slăbi vigilenţa în timpul programului. Din când în când mai iese la o bere şi povesteşte colegilor fragmente din viaţa lui de familist. Deşi locuieşte într-o localitate rurală din Ţara Românească, are un puternic accent moldovenesc şi se exprimă precum un vajnic păstor de mioare. N-ar dori să aibă probleme familiale, aşa că îî dă bip-uri soţiei din când în când, ca să vadă unde e (…??!!!)

- Păi, s-o vezi pe nevastă-mea cum face tot ce-i zic, începe Terente să povestească. Dacă mergem la nuntă, ştie cum să se poarte… Hai să zicem că o invită unu’ la dans şi e flăcău neînsurat, mai treacă-meargă, dar dacă vine unu’ însurat, o las să danseze, apoi îi zic:

- Maricica, ia vino tu încoace un pic !

Ea se trage deoparte şi pleacă capu’. Ştie ea ce păţeşte când ajungem acasă. Îi dau omor. Băi, să fie mă-sa a dracu’, abia la al patrulea pumn o dobor. I-am scos dinţii din gură, da’ tot io i-am dat bani să şi-i pună la loc, că trebuie să aibă cu ce mânca covrigi de Crăciun. Când iau salariul, aduc plasele cu mâncare şi-mi găteşte tot ce vreau. Şi mă ştie a dracului de frică…

Terente se şterge cu podul palmei la gura plină de spumă de bere. Apoi scoate de la centură staţia de emisie-recepţie şi dă o comandă numai de el ştiută.

- E un cod, tată, să nu înţeleagă tot prostu’, explică foarte ţanţos Terente.

Îşi aduce aminte de Maricica, scoate mobilul şi-i mai dă un bip.

- Să mă ştie de frică ! De câte ori sună telefonul, să vadă pumnu’ ăsta.

Mulţumit că şi-a făcut demonstraţia de forţă, Terente pune telefonul în husa de la centură şi priveşte lung spre două fete sprinţare. Clipeşte foarte des, se uită intrigat la ele şi zice:

- Bagaboantilii dreacu’, cu sapa n-aţi şti să daţi, da’ să vă despuiaţi când mergeţi pe stradă, vă pricepeţi, ‘tu-vă muma-n cur !

Priveşte discret către şliţ, îşi aranjează uşor buzunarul şi înghite în sec. A trudit destul pentru ziua de azi. Ceasul arată fix ora de plecare acasă. Îşi ia rămas bun de la colegi.

- Fraţilor, io mă duc la nevastă. Voi sunteţi flăcăi, nu vă dă nimeni pe uşă afară.

- Nea Terente, da’ nu-i mai dai bip ? Că aşa se face, bre…

- Acu’ nu-i dau. Hai, vă pupă tata !

Şi Terente dispare în norul de praf de pe uliţă.