Memorie…

Ce-aş fi putut să ajung dacă ştiam să zic ,,DA!”

La vârsta de şapte ani am constatat că sunt o ruşine pentru clasa mea. Tovarăşa învăţătoare făcea ultimele pregătiri pentru a ne duce la unitatea militară de la Ochiuri unde urma să ne facă pionieri. Ne-a aliniat frumos în faţa clasei şi ne-a poruncit să repetăm ceva stupid, de genul ,,Pentru gloria Partidului şi înflorirea României Socialiste, Înainte!”. Turma care auzea incantaţiile schizofrenice de mai sus, striga, pătrunsă de spirit patriotic: ,,Tot înainte!”. Nu-mi mai ştiu exact, dar fiecare dintre noi trebuia să jure că o să dreagă nu ştiu ce ca să devină un om de nădejde, aşa cum vroia Partidul. Pentru că de fiecare dată când treceam prin dreptul cârciumii din sat auzeam cum se jură ţiganii (,,Să moară mama!, ,,Să mor în puşcărie!”, Să-mi moară copilaşii!”,, Să moară familia mea!”), mi s-a părut firesc să am câteva momente bune de gândire înainte să repet jurământul. Concluzia a venit repede: ,,Nu eşti demn să porţi cravata roşie de pionier!”. Teoretic, ar fi trebuit să cad în genunchi şi să cer îndurare, să mă lupt pentru cârpa aia roşie de inspiraţie chineză sau coreeană. Am realizat că Partidul a pierdut un om de nădejde. Pe mine. Până la urmă, după o muştruluială în faţa colectivului de elevi (dresaţi), mi s-a atârnat şi mie la gât cârpa comunistă pe care întotdeauna am asociat-o cu ceva îmbâcsit: chiloţii Elenei Ceauşescu în zilele alea delicate. Aş fi putut să fiu un elev omniscient, aşa cum îşi doreau profesorii mei. Dar am recurs la trucuri. Sper să nu se supere pe mine doamna de matematică, dar mă duceam la cel mai bun matematician din clasă, eu îi dădeam să copieze tema la limba română sau la franceză, iar el îmi făcea tema la matematică. Îmi vine să râd că am fost lăudat în clasă de doamna profesoară: ,,Se vede că ai lucrat! Bravo!”. O rog să mă ierte. Niciodată nu mi-am făcut tema singur la obiectul pe care ni l-a predat domnia sa. Într-o epocă în care visul oricărui părinte era să-şi vadă copilul student la inginerie, să nu vrei să înveţi matematica era la fel de ciudat ca atunci când ai incepe să fluieri în biserică. La liceu n-a mai ţinut figura şi am trecut prin emoţiile corigenţelor. Din fericire, doar la acest obiect: matematica. În armată am fost selectat din 2500 de recruţi pentru a fi ,,cancelar”, adică să stau la birou şi să scriu. În biroul şefilor. A fost bine până într-o zi. Căpitanul meu, văzând cu ce lejeritate îi fac rezumate din cuvântările tovarăşului Nicolae Ceauşescu, m-a întrebat dacă vreau să mă propună pentru şcoala de ofiţeri de la Sibiu, locul în care se scoteau pe bandă rulantă securiştii. Mă şi vedeam că scriu rapoarte despre tata care sfidează regimul făcând ţuică în spatele casei, despre mama care ne trimitea la slujba de Înviere, în loc să ne îndrume spre căminul cultural unde venea Păunescu să ne lălăie despre lancea lui Horea şi să ne bage în cap cât de importantă este pacea mondială. Închideam ochii şi mă vedeam îmbrăcat în uniformă, respectuos şi dârz, cu privirea aspră şi cascheta îndesată pe dovleac, dând note informative despre cum ascultă părinţii mei ,,Europa Liberă” şi batjocoresc valorile comuniste numindu-l pe moşul care vine cu cadouri Moş Crăciun şi nu Moş Gerilă, despre cum ne învăţa mama colinde, în loc să ne cumpere cărţi despre eroii muncii socialiste care construiesc baraje, lucrează la uzină şi pe şantierele patriei. Şi am spus ,,NU !”. Am dat şi explicaţia: Vreau să fiu un om liber. Puteam să spun ,,DA!” şi astăzi eram patron de firmă, goneam cu maşina mea cea scumpă şi îi arătam poliţistului degetul mijlociu. Eram cineva. Poate că ajungeam chiar în Parlament şi îi consideram pe alegători nişte dobitoci care pun ştampila pe numele meu după ce le-am dat câte o găleată din care să se adape. Îi minţeam pe profesori că le măresc salariile, apoi râdeam de ei că au pus botul şi m-au făcut europarlamentar. Şi asta doar cu preţul unor vorbe aruncate printre râgâielile de după o masă copioasă organizată de sluga aia de prefect care se înclina în faţa mea mai ceva decât japonezii. Puteam să am o firmă de pază şi protecţie şi să mă consider Dumnezeu printre pricăjiţii ăia de gardieni care mănâncă mai puţin decât un câine grănicer. Aş fi putut să le fur oamenilor banii investiţi la Caritas sau la FNI şi să râd de ei că n-au avut ştiut din timp ce se va întâmpla. Puteam să cumpăr un combinat, o fabrică şi să le vorbesc angajaţilor despre economia capitalistă, chiar dacă am fost îndoctrinat la frizeria ,,Ştefan Gheorghiu” că cel mai mare duşman al omenirii este capitalismul. Aş fi avut o vilă la munte, una la mare şi una în Grecia, un yacht şi o iubită cu mult mai tânără decât mine, aş fi cumpărat terenuri şi bijuterii, i-aş fi făcut mamei o casă luxoasă şi mi-aş fi trimis copilul la studii în America. Aş fi putut studia marxism-leninismul la Moscova şi poate prindeam şi eu o halcă la revoluţie. Acum scriam pe blog ,,Trăiască Maica Rusie!” şi îi criticam pe dobitocii de americani care vor să conducă lumea cu ajutorul evreilor. Puteam să fiu urechist şi să le ascult oamenilor convorbirile telefonice. Mi-aş fi satisfăcut poftele sexuale de unul singur, excitat de şoaptele îndrăgostiţilor şi aş fi comentat toate amănuntele cu prietenii la o bere. Puteam să mă deghizez în miner şi să rup botul studenţilor care se opuneau regimului Iliescu.Puteam să ajung pe la vamă şi să le cer tribut celor care intră în ţara mea. Sau celor care s-au săturat de ea şi pleacă în altă parte. Aş fi desfăcut pachetele trimise de rudele mai bogate milogilor din România. Duceam şi eu la amantă un ness, un whiskey, o ţigară bună… Puteam să conduc o universitate particulară şi să adun gologanii de la agramaţii care vor o hârtie numită diplomă. Puteam fi orice doream. Dar am zis ,,NU!”.  Merit un scuipat între ochi. Am ales să stau la cheremul lui Iliescu, Iliescu, Iliescu, Băsescu şi al cui o mai avea dorinţe de vodă în ţărişoara asta medievală în care vrem să mâncăm hamburgeri, dar în strachină şi cu lingura de lemn şi în care criticăm Coca Cola, dar uităm că Ceauşescu a furat prin spionaj economic reţeta de la Pepsi Cola ca să le spele maţele oamenilor muncii în epoca de aur. Am ales să îmi spună Boc cât merit să câştig, să fac economie la curent, să strâng cureaua, dar să fiu un cetăţean responsabil care îşi plăteşte impozitele. Să merg în autobuz alături de ţărani care put a transpiraţie şi ascultă manele la telefon, să îmi cumpăr o pereche de pantofi o dată la patru ani, să mulţumesc partidului pentru milă atunci când îmi dă salariul şi să înţeleg că e criză. De parcă ar fi mama responsabilă că e recesiune.  Domnilor care aţi ştiut să profitaţi de oportunităţi, uitaţi-vă atent în oglindă când vă radeţi barba! De multe ori s-a întâmplat ca oameni de teapa dumneavoatră să fie raşi de alţii. Nu vă umflaţi în pene că sunteţi parlamentari, prefecţi, patroni sau ce dracu’ mai consideraţi că e de rang înalt în ţara asta! Într-o zi, când răbdarea oamenilor va ajunge la limită, veţi simţi ce au mai simţit şi alţii înaintea voastră. Într-o zi va trebui să daţi socoteală în faţa celor pe care îi umiliţi fără jenă. Poporul român este expert în linşarea conducătorilor. Baftă!

Virusul Michael Jackson

S-au scris atât de multe despre el, încât nu mai e nevoie de încă un articol stupid referitor la viaţa lui sau, mai nou, referitor la moartea sa. Prefer să pun un desen pe care l-am făcut dintr-un anume motiv. Azi de dimineaţă, un puşti îmi trimite pe messenger un link în care scria că Michael Jackson este gay. Bineînţeles, ar fi trebuit să aflu noutăţi, nu? Ei, bine, nu m-a interesat. Puştiul revine şi îmi spune că era un virus. Mi-l făcuse şi el cadou, după principiul ,,să moară şi capra vecinului”. Era mirat că nu m-am infectat şi eu. M-am apucat să desenez şi am trimis cunoscuţilor produsul finit. Alţii trimit viruşi. Eu am trimis un desen. Aici e diferenţa.

Vodafone

Blm

Poate vă întrebaţi ce vrea să însemne asta. Fiindcă mi-a fost lene să scriu Bula mea, uite, am făcut şi eu prescurtări. Să fiu la modă, nu de alta. Şi să nu începeţi să vă hliziţi inutil. Bulă, în cazul de faţă este acel oval de deasupra unui desen, în care personajele îşi spun replica. În desenul alăturat, personajele vorbesc (deşi nu se ştie exact dacă la momentul acela al epocii de piatră se inventase vorbirea). Vă rog pe voi să vă forţaţi imaginaţia şi să îmi daţi câteva idei pentru a pune vorbele în bulă. Cea mai hazlie idee va fi pusă în acest desen. Succes!

En francais and in english

Manele

By dawidge

Le manea est une musique très populaire dans les classes pauvres en Roumanie, un mélange de R&B et de musique soit traditionnelle roumaine soit gitane soit balkanique voire arabisante …

Les chansons manele (au pluriel) reprennent les codes classiques du rap : argent, bimbos, grosses voitures, ennemis …

Le style est considéré comme sous-culture vulgaire par les intellectuels roumains et les classes moyennes ou aisées. D’ailleurs, malgré sa popularité, le manea est  interdit à l’eurovision. La page Wikipedia consacrée aux manele (en français) est très explicative.

La plupart des roumains que je connais en Roumanie détestent le manea. Ou  bien adorent s’en moquer. En France, on dirait que c’est une musique de beauf, jouée à fond dans les auto-radios.

Un des artistes les plus connus et des plus kitchs est Adrian Copilul Minune (Adrian l’Enfant Magnifique) appelé aussi Adi De Vito, pour sa ressemblance avec l’acteur.

Le voici ici en duo avec un autre chanteur de manele, Costi Ionita, interprétant Of viata mea (Ô Ma Vie)

The worst music genre ever created with shitty lyrics and annoying rhythm. It is mostly enjoyed by retards, gypsies, whores, bus drivers, policemen, school dropouts, soccer fans, inhabitants of Ferentari, Balta Alba, Titan, Vitan, Colentina, Militari, Drumul Taberei and rural areas.

Most of the Manele lyrics are illogic, gramatically incorrect and basically consist of the “big guy” braging about his wealth and “value”, about his (probably in his dreams!) ability to pick up chicks,while wishing his ennemies to die of jealousy, or lamely whining about his chick who has left him and deserted his heart.
Interprets of manele distinguish themselves by having freaky and ridiculous stage names such as “Sorin the Golden Kid” or Vali the Storm” (in Romanian it sounds a lot worse, believe me!!!!) and by wearing totally unstylish/non-matching clothes in manner of gangsta wannabees (pathetic wanabees, I mean!), big and equally unstylish gold jewleries and at least one ton of hair gel.

Dacă aveţi dificultăţi sau nu înţelegeţi mai nimic din ce se scrie aici, vă traduc eu. Doar îmi spuneţi ce nu înţelegeţi. Iar dacă vă este ruşine de voi, vă înţeleg. Vă ajut cu traducerea sau nu vă interesează să vedeţi ce părere au oamenii normali despre voi?

Detectorul de minciuni

Unde mai plecăm în vacanţă?

Învăţământul românesc sub comunişti

Imediat după Al Doilea Război Mondial, comuniştii au trecut la ,,reeducarea” elevilor şi mai ales a cadrelor didactice. Tinerii cu alte idei au fost arestaţi şi snopiţi în bătaie. S-a trecut la aducerea lor forţată la mitingurile comuniste. Tineretul trebuia educat în spiritul patriotismului socialist.  ,,În loc să rătăcească pe maidane, i se dă o educaţie sănătoasă”, spunea Gheorghe Vasilichii, ministrul Învăţământului de la sfârşitul anilor ‘40. A fost distrus statutul social al profesorului care nu putea rămâne stabil pe funcţie. Stabilitatea putea naşte independenţa opiniilor. Universităţile s-au umplut cu studenţi semianalfabeţi, dar cu origine sănătoasă, adică proveniţi din familii de ţărani şi muncitori, deci credincioşi partidului. Era nevoie de crearea ,,omului nou”, care, la fel ca şi omul sovietic, va deveni ,,cel mai înaintat om al societăţii contemporane”. A fost aplicată pedagogia sovieticului Makarenko. Cea mai nefericită idee a fost aceea că părinţii nu aveau niciun drept asupra copilului. Regimul sovietic a încurajat delaţiunea în interiorul familiei. În povestirea Pavlik Morozov a lui V. Gubarev şi tradusă în româneşte, eroul principal, un puşti de 13 ani îşi denunţă tatăl care era ,,duşman al poporului” şi devine un om nou. Cinste lui ! Fiii de chiaburi au fost daţi afară din internate şi cămine şi au fost orientaţi către şcoli profesionale, pentru a deveni oameni calificaţi. Se spunea că în Uniunea Sovietică nu mai există neştiutori de carte. Evident, era o minciună. România şi-a propus stârpirea analfabetismului în mediul rural şi a scos de la catedră mulţi profesori de la oraş pe care i-a obligat să lucreze suplimentar la ţară.Dresajul comunist a început cu ajutorul învăţătorilor. Aceştia erau obligaţi să le vorbească elevilor despre lupta pentru pace, valori comuniste. Erau doar nişte mărunte instrumente ale propagandei. Aşa-zisele cursuri de perfecţionare erau cursuri de îndoctrinare.  Limba rusă a fost impusă obligatoriu ca limbă străină încă din clasa a IV-a. Există cazuri în care frecvenţa la orele de limba rusă era de sub 40% şi profesorii erau ameninţaţi de săteni, aşa cum s-a întâmplat la Câmpulung.  O lozincă stupidă pentru studenţi era ,,Studenţii trebuie să ştie cine le sunt duşmanii şi cine le sunt prietenii”. Dacă tatăl avea un cazan de ţuică în gospodărie, studentul era dat afară din facultate. Inspectorii şcolari au primit ordine să verifice dacă mai există cadre didactice care predau după manualele ,,burgheze” şi nu folosesc propaganda din manualul comunist.  După 50 de ani, există români care cred că fiecare materie trebuie predată după un singur manual. Sau că manualul este baza.

Dictatura comunistă (pe înţelesul celor care n-au timp să citească prea mult)

• Domnia legii a fost înlocuită cu abuzul. Justiţia a fost obligată să se supună celor proşti, dar mulţi.
• Avocaţii au rămas în funcţie doar dacă au fost de acord cu ideile comuniste.
• În lege se spunea clar: ,,judecătorii trebuie să apere interesele clasei muncitoare, să protejeze noua democraţie şi să pedepsească inamicii poporului”.
• ,,Duşmanul de clasă” era proprietarul de fabrică, moşierul, bancherul, negustorul, precum şi oricine era împotriva construirii socialismului.
• Este pasibil de puşcărie oricine frecventează bibliotecile, concertele şi manifestările propagandistice ale imperialiştilor (oamenii liberi din vest).
• Este trimis în lagăr cel care nu se supune colectivizării (furtul avuţiei persoanelor care au muncit o viaţă) şi cel care transmite ştiri false, zvonuri sau este prea religios.
• Munca este o datorie a fiecărui cetăţean. Cine e vagabond, e dus la puşcărie. Mulţi uită că salariile se luau în funcţie de îndeplinirea planului şi că săptămâna de lucru era mai mare cu opt ore. Se lucra şi sâmbăta.
• Pământul este al celor ce-l muncesc, se spunea în lege. Dar a fost furat şi chiar şi acum se restituie greu celor păgubiţi.
• Articolul 100 din Constituţia din 1952 prevedea dreptul oricui de a candida, de a forma o asociaţie, dar nu a existat decât un singur partid politic.
• Dreptul la proprietate a fost încălcat grosolan. La fel şi libertatea cuvântului, a presei, a mitingurilor şi demonstraţiilor.
• Partidul Comunist a încălcat chiar şi legile date de el însuşi. Pe toate.
• ,,Elementele duşmănoase” au fost deportate în colonii de muncă. Zeci de mii de persoane au fost obligate să părăsească locul natal şi să stea în colibe de prin Bărăgan. Pentru că nu erau de acord cu politica partidului.
• Libertatea conştiinţei şi a vieţii intime erau cel mai des încălcate. Oamenii se fereau să vorbească deschis ce gândeau.
• România a fost obligată să plătească despăgubiri Rusiei. În caz de întârziere, pentru fiecare lună plătea în plus 5%. Suma este echivalentul de astăzi a 300 de milioane de dolari ( 55% din venitul naţional al ţării). Ce le-am dat ruşilor? Petrol, lemne, cereale, vite, vase maritime şi fluviale, locomotive, vagoane, cisterne, materiale pentru căile ferate, materiale pentru construcţia podurilor şi mulţi, foarte mulţi dolari.
• Drept mulţumire, ruşii ne-au luat Basarabia şi Bucovina de Nord, iar Cadrilaterul a fost cedat Bulgariei.
• Au fost înfiinţate societăţi mixte româno-ruse (numite SOVROM). Tot ce produceam , trebuia împărţit frăţeşte cu ruşii (50%). În 1959, ele au fost desfiinţate .
• Din 1947, Partidul Comunist devine stăpânul absolut al României.
• Statul devine unic proprietar al tuturor activităţilor economice.
• Deşi populaţia începe să aibă acces la bunuri de consum, ele erau slabe din punct de vedere calitativ.
• Ceauşescu dă ordine clare să se economisească energia electrică, iar populaţia este înfometată cu bună ştiinţă.
• Iarna, temperatura în apartamente era sub 10 grade Celsius. România era dominată de frig, foamete şi frică.
• Alimentele naturale lipseau. În loc de cafea, românii beau nechezol. De ce? Pentru că Ceauşescu a avut ambiţia să plătească datoria externă de 8 miliarde de dolari pe spinarea românului de rând. N-a făcut economie şi la nevoile lui.
• Poeţii de curte îi cântau osanale conducătorului. Nimeni nu putea publica o carte dacă nu spunea cât de înţelept este cârmaciul.
• Numeroşi ţărani au fost trimişi în URSS (Rusia) pentru a învăţa de la specialiştii sovietici cum se poate transforma temeinic agricultura.
• Au început colectările de produse de prin gospodării. Aveai doi porci? Unul îl dădeai la stat. Ca să tai o vacă, trebuia aprobare. Dacă o tăiai în secret şi te pâra vecinul, erai închis.
• Locuinţele mai înstărite au fost confiscate şi transformate în sedii de primărie, posturi de miliţie. Multe au fost devastate şi obiectele preţioase au dispărut fără urmă.
• Furtul din gospodăriile agricole a devenit din ce în ce mai mare. Era o formă de sabotaj al ţăranilor lipsiţi de propriul lor pământ.
• Numeroase răscoale ţărăneşti au fost stopate cu mitraliera sau cu închisoarea. Cele mai multe au fost în judeţul Vrancea. Aproape 30 000 de persoane au fost reţinute de Securitate.
• Au fost arestaţi 270 de membri ai PNŢ, 167 membri ai PNL şi 51 de la alte ,,partide burgheze”.
• Ţărănimea a fost total îngenuncheată doar în România şi în Albania. În celelalte ţări socialiste, s-a dat dreptul de a deţine şi proprietate privată asupra pământului.
• ,,Oamenii de ştiinţă” ai lui Ceauşescu au stabilit că românului îi sunt necesare doar 2800-3000 de calorii zilnic. Şi au apărut raţiile la alimente. La orice aliment.
• Cetăţenii au fost îndemnaţi să scoată din funcţiune frigiderele pe timp de iarnă, să nu mai folosească ascensoarele şi să deconecteze maşinile de spălat. Efectele s-au văzut imediat în starea de sănătate a populaţiei.
• Ca să facă economie la benzină şi motorină, o duminică circulau maşinile care aveau număr cu soţ (exemplu: 7 B 2834) şi duminica următoare, maşinile cu număr fără soţ (2 AG 2341).
• Presa de partid cerea tăranilor să renunţe la maşinile agricole şi să folosească animalele şi sapa.
• Un locuitor din Bucureşti nu putea cumpăra mai puţin de 200 de grame de salam.
• Caşcavalul, săpunul, detergenţii, hârtia igienică şi vata medicinală erau greu de găsit şi era nevoie să dai şpagă pentru a face rost de ele. Ceauşescu a spus că nevoia de igienă a românilor se poate satisface cu 1,9 kilograme de săpun anual.
• ,,Pilele”, adică oamenii care te ajută, relaţiile, au devenit singura sansă de a trăi normal. Aveai nevoie de pile ca să fii tratat bine la spital, să pleci într-o staţiune, să înscrii copilul la o şcoală bună.
• Ce produse erau rare şi te puteai lăuda că tu ai ? Pâine, zahăr, ulei, ouă, carne, cafea, portocale, bomboane, banane, ciocolată, gumă de mestecat, băururi răcoritoare gen Coca Cola sau Pepsi Cola, blugi, adidaşi, coniac, whiskey, combinele muzicale, radiocasetofoanele, videorecorderele, revistele ,,PIF” şi ,,RAHAN”, revistele de modă Neckermann, deodorantele FA şi REXONA. Cele mai căutate ţigări erau Kent, Marlboro, Dunhill, Salem, Vikend (din Iugoslavia), BT (din Bulgaria), Apollonia şi DS (din Albania). Ele erau fumate la ocazii speciale (nunţi, botezuri, petreceri). Sticlele care conţinuseră băururi străine erau umpute cu ceai şi expuse în sufragerie, pe nelipsitul mileu, alături de pachetele goale de ţigări şi cutiile goale de bere. Ele spuneau multe despre proprietar. Brichetele erau umplute cu gaz şi nu se aruncau.
• Preoţii consideraţi periculoşi au fost închişi, iar cei mai slabi au devenit slugi ale Securităţii. Turnau tot ce aflau de la spovedanie.