Ne pricepem şi noi

Adevăratul copil bătut de Traian Băsescu. Dacă vreţi, scot culoarea albastră a blitz-ului şi pun în loc culoarea roşie. Ar fi mai potrivită. Cred. Sau caut o ţară cu oameni mai proşti. România e deja plină de genii. Vă pup!

Mă dusei să trec la Olt

22 noiembrie 2009. O zi însorită de toamnă, numai bună pentru excursii. Mă gândesc cât de fericiţi trebuie să fie directorii unor muzee şi ce încasări record au realizat doar într-o singură zi. Cât de liniştiţi s-au întors excursioniştii după ce au inspirat atât de mult aer prosapăt şi câtă pace sufletească s-a adunat astăzi în sufletul miilor de turişti! Avem o ţară minunată. Nu e rău că e vizitată masiv de către autohtoni o dată la 4-5 ani. Aşa e românul: devine brusc ceea ce vor stăpânii. Azi au devenit turişti nişte nevinovaţi care nu pot sta decât pe scaun. Chiar şi din această poziţie, visând la statutul de Homo erectus, se dau Homo habilis pentru un mic boier care le subapreciază IQ-ul. Le sugerez organizatorilor de alegeri ca în 2014 să-i ducă şi la tratament, eventual la Herculane sau la Techirghiol. Şi dacă le place nămolul, poate ar fi mai bine să se scalde acolo mai mulţi ani. Sau măcar cât timp li se umple troaca. Sănătate şi virtute, dragi turişti!

Mergeţi la vot!

Nu sunt unealta nimănui. Nimeni nu mi-a poruncit vreodată. Am stat departe de politică pentru că nu mi s-a părut potrivit momentul. Poate că atunci când România va avea o altă clasă politică, voi analiza mai bine această opţiune. Nu am lipsit niciodată de la votare. Am mers să-mi exercit acest drept cu convingerea că votul meu contează. Mergeţi şi voi! Ţara are nevoie de oameni care să se implice, nu să comenteze de după ulucile gardului. România are nevoie şi de alt fel de oameni decât de servitori care îşi omoară stăpânul pentru a-i lua locul. Gândiţi-vă la cei care au emigrat. Ei n-au mai suportat ceea ce noi îndurăm zilnic. Acum 20 de ani, oamenii ieşeau în stradă animaţi de dorinţa schimbării unui sistem care eşuase de mult. Haideţi să ieşim şi să schimbăm ACUM ceea ce deja e stricat. S-ar putea să nu se mai ivească ocazia. E posibil să ne întoarcem de unde am plecat în 1989 şi nu cred că pentru asta ne-am sacrificat atâţia ani. Lăsaţi mintea să aleagă! Nu de găleţi sau umbrele avem nevoie. Cred că merităm să avem mai mult. Ne trebuie LIBERTATE, singurul scop pentru care ne naştem şi trăim. Avem nevoie de un om vertical la conducerea ţării. Nu mă deranjează dacă este bogat sau lefter. Mă interesează să nu fie păpuşa unor sforari care să se joace cu destinul meu. Până acum n-am simţit impulsul de a scoate pălăria in faţa unui politician. De data asta, sunt convins că există printre candidaţi un om care merită acest gest. Mergeţi să-l votaţi! Poate fi începutul unei Românii mai bune. Puneţi votul dumneavoastră în urnă gândindu-vă la următorii 20 de ani! Nu cred că vreţi ca în noaptea de 6 decembrie să vă treziţi cu chibrituri sau brichete în ghetele de la fereastră. Votaţi pentru o schimbare adevărată! Nepăsarea celor care au stat acasă ne-a adus starea aceasta în care ne aflăm. Mergeţi să le arătaţi politicienilor că au motive să fie responsabili. Puteţi face acum ceea ce alţii doar visau: să răsturnaţi un preşedinte fără să riscaţi puşcăria sau moartea. Faceţi acest lucru în memoria celor ucişi de comunişti şi de neocomunişti ! Votaţi fără să vă gândiţi la ce aţi auzit din gura politicienilor! Votaţi aşa cum vă dictează conştiinţa! O aveţi. Şi e GRATIS. Nu vă costă. Dar dacă staţi acasă, ne va costa pe toţi. Chiar şi pe nepoţii voştri! Hai, ridicaţi-vă din pat şi mergeţi să arăraţi că nu vă este indiferent! Baftă !

Dezbaterea electorală televizată-20 noiembrie 2009

Un Crin Antonescu în formă de zile mari, un Geoană care arată deja a preşedinte, un Băsescu obosit şi un moderator profesionist: Robert Turcescu. Votul din 22 noimbrie va arăta cine a fost cel mai bun, cine a punctat în această seară. A fost cea mai civilizată dezbatere televizată de la Revoluţie încoace. E drept, absenţa unor candidaţi precum Vadim Tudor sau George Becali din acest format a contribuit la nota de seriozitate a acestei dezbateri. Cine a greşit cel mai  mult ? Băsescu a venit cu o geantă de hârtii prin care demonstra că este nevinovat  în Dosarul ,,Flota”. Alegătorul nu rămâne impresionat de teancurile de hârtii. La afirmaţia făcută de Geoană în legătură starea deplorabilă a transporturilor pe căile ferate, Traian Băsescu a plecat capul. Crin Antonescu a găsit rapid un model moral în Tudor Chirilă. Petre Roman, aflat în apropiere de Călin Popescu Tăriceanu este surprins de camerele video când îl întreabă pe acesta cine este Tudor Chirilă. Singurul care a punctat la  întrebarea  ,,Care este modelul moral al zilelor noastre? ”a fost preşedintele Băsescu. El a răspuns sec: ,,Soţia mea”. Mircea Geoană a încercat să arate a creştin şi a spus ,,Patriarhul Daniel”, încerând să aducă alegătorii bisericoşi la vot.

Puşi în situaţia de a vorbi despre o faptă bună făcută în viaţă, cei trei candidaţi au arătat că e dificil să vadă şi partea bună a lucrurilor, obosiţi de încrâncenarea cu care s-au atacat în campanie. Mircea Geoană a rostit o replică memorabilă: ,,N-am dat-o afară din casă pe soacra mea”.  Crin Antonescu a spus : ,,Singurul lucru bun al meu este că nu îi părăsesc pe cei cu care am plecat la drum”, iar Traian Băsescu a spus că a botezat un copil musulman, convertindu-l la creştinism.

Cu ce idei am rămas după această confruntare ?

Crin Antonescu a precizat de ce candidează. ,,Pentru că trebuie. Trebuie să candidez acum. Eu. Nu mă împinge nimeni de la spate”. Domnul Antonescu a amintit de neimplicarea generaţiei sale, de absenţa libertăţii şi a concluzionat că el se gândeşte la viitorul copilului său şi n-ar vrea ca acesta să-i reproşeze peste 20 de ani că a avut ocazia, dar n-a făcut nimic. Sătul de cifre, Antonescu a afirmat că avem aceeaşi clasă politică şi că nu doreşte să voteze ca în 2000, când a fost nevoit sa-l aleagă pe Ion Iliescu pentru a nu ajunge Vadim preşedinte şi ca în 2004 când l-a votat pe Băsescu pentru a-l împiedica pe Năstase să ajungă la Cotroceni. În confruntarea cu Geoană, Crin Antonescu a spus că preşedintele PSD s-a întâlnit cu oameni nevoiaşi pe care-i compătimeşte, dar nu pomeneşte nimic despre cumnatul său, Ionuţ Costea, director  la Eximbank, care are un salariu de peste 20 000 de euro pe lună (la stat), adică vreo 250 de pensii ale unui nevoiaş. Nu problema salariului este de discutat, ci faptul că cei cu care se întâlneşte în campanie Mircea Geoană n-au avut noroc în viaţă. Nu sunt cumnaţi cu Geoană.  Antonescu este de părere că ne trebuie o altă clasă politică şi că nicio reformă nu a fost dusă la capăt în cei 20 de ani. ,,Nu avem modele. Mogulii, baronii sau învârtiţii sunt modele perverse, nefaste”. ,,Constituţie avem. Ne mai trebuie preşedinte”. Antonescu a comunicat un mesaj foarte clar: nu este compromis, nu este tras de sfori. A punctat la tineret şi a încheiat cu un discurs formidabil : ,,Arătaţi-vă ca să scap de Mircea Geoană în primul tur şi de Traian Băsescu în turul al doilea!”.

Se adresează în special locuitorilor dependenţi de banii de la buget. A ocolit profesorii, stiind că i-ar aduce mai multe bile negre. Mesajul lui este direcţionat către păstrarea locurilor de muncă şi revigorarea economiei româneşti. Ştie să atingă la suflet alegătorii frustraţi. Vorbeşte despre tinerii care au plecat în străinătate, despre elevii care au suportat modificarea legii educaţiei de 114 ori în cei 20 de ani care au trecut de la căderea comunismului, le plânge de milă elevilor din mediul rural, care n-au şansa de a ajunge la facultate. Punctează bine neimplicarea oamenilor în treburi care ne privesc  pe toţi şi scopul tinerilor de a se îmbogăţi rapid. Este de părere că liberalismul dus la extrem este depăşit. Mircea Geoană s-a impus prin sobrietate şi echilibru. Din staff-ul său au lipsit Ion Iliescu şi Marean Vanghelie. Probabil vor fi prezenţi după alegeri.

Discursul preşedintelui s-a concentrat, firesc, pe realizări ale mandatului său. Obosit de campania epuizantă, Băsescu le-a dat ocazia celorlalţi candidaţi să lovească în multe cazuri. Oarecum dezamăgit de nerealizările justiţiei, a reamintit că a condamnat comunismul şi că a predat două milioane de dosare ale securităţii CNSAS-ului, că a reuşit să aloce învăţământului 5 apoi 6% din PIB. A vorbit şi despre mărirea pensiilor şi salariilor. Nu şi-a ascuns tristeţea că nu se ştie cine a omorât oamenii la Revoluţie şi ce s-a întâmplat în timpul mineriadei din 13-15 iunie 1990. Din rândul celor care au venit să-l susţină au lipsit Elena Udrea şi Emil Boc.

Memorie…

Ce-aş fi putut să ajung dacă ştiam să zic ,,DA!”

La vârsta de şapte ani am constatat că sunt o ruşine pentru clasa mea. Tovarăşa învăţătoare făcea ultimele pregătiri pentru a ne duce la unitatea militară de la Ochiuri unde urma să ne facă pionieri. Ne-a aliniat frumos în faţa clasei şi ne-a poruncit să repetăm ceva stupid, de genul ,,Pentru gloria Partidului şi înflorirea României Socialiste, Înainte!”. Turma care auzea incantaţiile schizofrenice de mai sus, striga, pătrunsă de spirit patriotic: ,,Tot înainte!”. Nu-mi mai ştiu exact, dar fiecare dintre noi trebuia să jure că o să dreagă nu ştiu ce ca să devină un om de nădejde, aşa cum vroia Partidul. Pentru că de fiecare dată când treceam prin dreptul cârciumii din sat auzeam cum se jură ţiganii (,,Să moară mama!, ,,Să mor în puşcărie!”, Să-mi moară copilaşii!”,, Să moară familia mea!”), mi s-a părut firesc să am câteva momente bune de gândire înainte să repet jurământul. Concluzia a venit repede: ,,Nu eşti demn să porţi cravata roşie de pionier!”. Teoretic, ar fi trebuit să cad în genunchi şi să cer îndurare, să mă lupt pentru cârpa aia roşie de inspiraţie chineză sau coreeană. Am realizat că Partidul a pierdut un om de nădejde. Pe mine. Până la urmă, după o muştruluială în faţa colectivului de elevi (dresaţi), mi s-a atârnat şi mie la gât cârpa comunistă pe care întotdeauna am asociat-o cu ceva îmbâcsit: chiloţii Elenei Ceauşescu în zilele alea delicate. Aş fi putut să fiu un elev omniscient, aşa cum îşi doreau profesorii mei. Dar am recurs la trucuri. Sper să nu se supere pe mine doamna de matematică, dar mă duceam la cel mai bun matematician din clasă, eu îi dădeam să copieze tema la limba română sau la franceză, iar el îmi făcea tema la matematică. Îmi vine să râd că am fost lăudat în clasă de doamna profesoară: ,,Se vede că ai lucrat! Bravo!”. O rog să mă ierte. Niciodată nu mi-am făcut tema singur la obiectul pe care ni l-a predat domnia sa. Într-o epocă în care visul oricărui părinte era să-şi vadă copilul student la inginerie, să nu vrei să înveţi matematica era la fel de ciudat ca atunci când ai incepe să fluieri în biserică. La liceu n-a mai ţinut figura şi am trecut prin emoţiile corigenţelor. Din fericire, doar la acest obiect: matematica. În armată am fost selectat din 2500 de recruţi pentru a fi ,,cancelar”, adică să stau la birou şi să scriu. În biroul şefilor. A fost bine până într-o zi. Căpitanul meu, văzând cu ce lejeritate îi fac rezumate din cuvântările tovarăşului Nicolae Ceauşescu, m-a întrebat dacă vreau să mă propună pentru şcoala de ofiţeri de la Sibiu, locul în care se scoteau pe bandă rulantă securiştii. Mă şi vedeam că scriu rapoarte despre tata care sfidează regimul făcând ţuică în spatele casei, despre mama care ne trimitea la slujba de Înviere, în loc să ne îndrume spre căminul cultural unde venea Păunescu să ne lălăie despre lancea lui Horea şi să ne bage în cap cât de importantă este pacea mondială. Închideam ochii şi mă vedeam îmbrăcat în uniformă, respectuos şi dârz, cu privirea aspră şi cascheta îndesată pe dovleac, dând note informative despre cum ascultă părinţii mei ,,Europa Liberă” şi batjocoresc valorile comuniste numindu-l pe moşul care vine cu cadouri Moş Crăciun şi nu Moş Gerilă, despre cum ne învăţa mama colinde, în loc să ne cumpere cărţi despre eroii muncii socialiste care construiesc baraje, lucrează la uzină şi pe şantierele patriei. Şi am spus ,,NU !”. Am dat şi explicaţia: Vreau să fiu un om liber. Puteam să spun ,,DA!” şi astăzi eram patron de firmă, goneam cu maşina mea cea scumpă şi îi arătam poliţistului degetul mijlociu. Eram cineva. Poate că ajungeam chiar în Parlament şi îi consideram pe alegători nişte dobitoci care pun ştampila pe numele meu după ce le-am dat câte o găleată din care să se adape. Îi minţeam pe profesori că le măresc salariile, apoi râdeam de ei că au pus botul şi m-au făcut europarlamentar. Şi asta doar cu preţul unor vorbe aruncate printre râgâielile de după o masă copioasă organizată de sluga aia de prefect care se înclina în faţa mea mai ceva decât japonezii. Puteam să am o firmă de pază şi protecţie şi să mă consider Dumnezeu printre pricăjiţii ăia de gardieni care mănâncă mai puţin decât un câine grănicer. Aş fi putut să le fur oamenilor banii investiţi la Caritas sau la FNI şi să râd de ei că n-au avut ştiut din timp ce se va întâmpla. Puteam să cumpăr un combinat, o fabrică şi să le vorbesc angajaţilor despre economia capitalistă, chiar dacă am fost îndoctrinat la frizeria ,,Ştefan Gheorghiu” că cel mai mare duşman al omenirii este capitalismul. Aş fi avut o vilă la munte, una la mare şi una în Grecia, un yacht şi o iubită cu mult mai tânără decât mine, aş fi cumpărat terenuri şi bijuterii, i-aş fi făcut mamei o casă luxoasă şi mi-aş fi trimis copilul la studii în America. Aş fi putut studia marxism-leninismul la Moscova şi poate prindeam şi eu o halcă la revoluţie. Acum scriam pe blog ,,Trăiască Maica Rusie!” şi îi criticam pe dobitocii de americani care vor să conducă lumea cu ajutorul evreilor. Puteam să fiu urechist şi să le ascult oamenilor convorbirile telefonice. Mi-aş fi satisfăcut poftele sexuale de unul singur, excitat de şoaptele îndrăgostiţilor şi aş fi comentat toate amănuntele cu prietenii la o bere. Puteam să mă deghizez în miner şi să rup botul studenţilor care se opuneau regimului Iliescu.Puteam să ajung pe la vamă şi să le cer tribut celor care intră în ţara mea. Sau celor care s-au săturat de ea şi pleacă în altă parte. Aş fi desfăcut pachetele trimise de rudele mai bogate milogilor din România. Duceam şi eu la amantă un ness, un whiskey, o ţigară bună… Puteam să conduc o universitate particulară şi să adun gologanii de la agramaţii care vor o hârtie numită diplomă. Puteam fi orice doream. Dar am zis ,,NU!”.  Merit un scuipat între ochi. Am ales să stau la cheremul lui Iliescu, Iliescu, Iliescu, Băsescu şi al cui o mai avea dorinţe de vodă în ţărişoara asta medievală în care vrem să mâncăm hamburgeri, dar în strachină şi cu lingura de lemn şi în care criticăm Coca Cola, dar uităm că Ceauşescu a furat prin spionaj economic reţeta de la Pepsi Cola ca să le spele maţele oamenilor muncii în epoca de aur. Am ales să îmi spună Boc cât merit să câştig, să fac economie la curent, să strâng cureaua, dar să fiu un cetăţean responsabil care îşi plăteşte impozitele. Să merg în autobuz alături de ţărani care put a transpiraţie şi ascultă manele la telefon, să îmi cumpăr o pereche de pantofi o dată la patru ani, să mulţumesc partidului pentru milă atunci când îmi dă salariul şi să înţeleg că e criză. De parcă ar fi mama responsabilă că e recesiune.  Domnilor care aţi ştiut să profitaţi de oportunităţi, uitaţi-vă atent în oglindă când vă radeţi barba! De multe ori s-a întâmplat ca oameni de teapa dumneavoatră să fie raşi de alţii. Nu vă umflaţi în pene că sunteţi parlamentari, prefecţi, patroni sau ce dracu’ mai consideraţi că e de rang înalt în ţara asta! Într-o zi, când răbdarea oamenilor va ajunge la limită, veţi simţi ce au mai simţit şi alţii înaintea voastră. Într-o zi va trebui să daţi socoteală în faţa celor pe care îi umiliţi fără jenă. Poporul român este expert în linşarea conducătorilor. Baftă!

Virusul Michael Jackson

S-au scris atât de multe despre el, încât nu mai e nevoie de încă un articol stupid referitor la viaţa lui sau, mai nou, referitor la moartea sa. Prefer să pun un desen pe care l-am făcut dintr-un anume motiv. Azi de dimineaţă, un puşti îmi trimite pe messenger un link în care scria că Michael Jackson este gay. Bineînţeles, ar fi trebuit să aflu noutăţi, nu? Ei, bine, nu m-a interesat. Puştiul revine şi îmi spune că era un virus. Mi-l făcuse şi el cadou, după principiul ,,să moară şi capra vecinului”. Era mirat că nu m-am infectat şi eu. M-am apucat să desenez şi am trimis cunoscuţilor produsul finit. Alţii trimit viruşi. Eu am trimis un desen. Aici e diferenţa.

Vodafone

Blm

Poate vă întrebaţi ce vrea să însemne asta. Fiindcă mi-a fost lene să scriu Bula mea, uite, am făcut şi eu prescurtări. Să fiu la modă, nu de alta. Şi să nu începeţi să vă hliziţi inutil. Bulă, în cazul de faţă este acel oval de deasupra unui desen, în care personajele îşi spun replica. În desenul alăturat, personajele vorbesc (deşi nu se ştie exact dacă la momentul acela al epocii de piatră se inventase vorbirea). Vă rog pe voi să vă forţaţi imaginaţia şi să îmi daţi câteva idei pentru a pune vorbele în bulă. Cea mai hazlie idee va fi pusă în acest desen. Succes!

En francais and in english

Manele

By dawidge

Le manea est une musique très populaire dans les classes pauvres en Roumanie, un mélange de R&B et de musique soit traditionnelle roumaine soit gitane soit balkanique voire arabisante …

Les chansons manele (au pluriel) reprennent les codes classiques du rap : argent, bimbos, grosses voitures, ennemis …

Le style est considéré comme sous-culture vulgaire par les intellectuels roumains et les classes moyennes ou aisées. D’ailleurs, malgré sa popularité, le manea est  interdit à l’eurovision. La page Wikipedia consacrée aux manele (en français) est très explicative.

La plupart des roumains que je connais en Roumanie détestent le manea. Ou  bien adorent s’en moquer. En France, on dirait que c’est une musique de beauf, jouée à fond dans les auto-radios.

Un des artistes les plus connus et des plus kitchs est Adrian Copilul Minune (Adrian l’Enfant Magnifique) appelé aussi Adi De Vito, pour sa ressemblance avec l’acteur.

Le voici ici en duo avec un autre chanteur de manele, Costi Ionita, interprétant Of viata mea (Ô Ma Vie)

The worst music genre ever created with shitty lyrics and annoying rhythm. It is mostly enjoyed by retards, gypsies, whores, bus drivers, policemen, school dropouts, soccer fans, inhabitants of Ferentari, Balta Alba, Titan, Vitan, Colentina, Militari, Drumul Taberei and rural areas.

Most of the Manele lyrics are illogic, gramatically incorrect and basically consist of the “big guy” braging about his wealth and “value”, about his (probably in his dreams!) ability to pick up chicks,while wishing his ennemies to die of jealousy, or lamely whining about his chick who has left him and deserted his heart.
Interprets of manele distinguish themselves by having freaky and ridiculous stage names such as “Sorin the Golden Kid” or Vali the Storm” (in Romanian it sounds a lot worse, believe me!!!!) and by wearing totally unstylish/non-matching clothes in manner of gangsta wannabees (pathetic wanabees, I mean!), big and equally unstylish gold jewleries and at least one ton of hair gel.

Dacă aveţi dificultăţi sau nu înţelegeţi mai nimic din ce se scrie aici, vă traduc eu. Doar îmi spuneţi ce nu înţelegeţi. Iar dacă vă este ruşine de voi, vă înţeleg. Vă ajut cu traducerea sau nu vă interesează să vedeţi ce părere au oamenii normali despre voi?